Discover our answers to frequently asked questions in each practice area.
For more details and services you can browse the separate page of each individual service.
Disclaimer: The answers found (FAQ) on this website are general information and should not be considered as legal advice. The questions are based on general issues and the answer may not be valid in your specific situation. Therefore, it is not advisable to act on the basis of these answers and it is recommended that you obtain legal advice before making a decision.
areas.
and
answers:
Pe scurt, și în principiu, da.
Conform Codului de procedură civilă, înscrisul nesemnat are valoare probatorie dacă este folosit în mod obișnuit în exercițiul activității tale. Legea are în vedere că rapiditatea circuitului comercial impune lipsa unor formalități excesive, astfel că poți dovedi un contract cu diverse alte acte sau fapte juridice (facturi, registre contabile etc.)
Ca excepție, nu are valoare probatorie înscrisul nesemnat în cazul în care legea impune obligativitatea formei scrise pentru probarea lui.
O altă precizare importantă este că în conformitate cu art. 1186 Cod Civil contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau un fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.
Contractul de prestări servicii este contractul prin care o parte, denumită prestator, se obligă să presteze anumite servicii unei alte părţi, denumite beneficiar, în schimbul unui preţ
La nivel de principiu contractul este valabil chiar dacă nu are o formă scrisă, însă în acest caz este mai greu de dovedit existența acestuia. Există situații în care poți să dovedești existența unui contract cu alte mijloace de probă (martori, corespondența dintre părți).
Vezi mai multe detalii în articolul nostru privind factura nesemnată.
La nivel de principiu, da, în conformitate cu art. 1186 Cod Civil contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act or un fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.
Da, factura chiar nesemnată de către destinatar poate avea valoare probatorie dacă este folosită în mod obișnuit în exercițiul activității acestuia și legea nu impune obligativitatea formei scrise pentru probarea contractului.
Vezi mai multe detalii în articolul nostru privind factura nesemnată.
Bază legală: Art. 277 alin 2 din Codul de procedură civilă.
La nivel de principiu, da. Fie că este semnată sau nu de către destinatar, factura are potențialul de a dovedi contractul și implicit raportul juridic dintre părți.
Yes, înregistrarea contractului de locațiune (închiriere) la organul fiscal, deși obligatorie, nu afectează valabilitatea contractului.
Conform art. 1798 din Codul Civil, contractele înregistrate la organul fiscal constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege chiar dacă au fost încheiate sub semnătură privată.
Practic, vei punea merge direct la executor pentru a executa silit chiria restantă fără să mai fie necesar să dai în judecată, în prealabil, chiriașul.
La nivel de principiu contractul este valabil chiar dacă nu are o formă scrisă, însă în acest caz este mai greu de dovedit existența acestuia. Există situații în care poți să dovedești existența unui contract cu alte mijloace de probă (martori, corespondența dintre părți).
La nivel de principiu, da, în conformitate cu art. 1186 Cod Civil contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act or un fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.
Yes, înregistrarea contractului de locațiune (închiriere) la organul fiscal deși obligatorie nu afectează valabilitatea contractului.
Conform art. 1798 din Codul Civil, contractele înregistrate la organul fiscal constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege chiar dacă au fost încheiate sub semnătură privată.
Practic, vei putea merge direct la executor pentru a executa silit chiria restantă fără să mai fi necesar să dai în judecată, în prealabil, chiriașul.
La modul general, contractul de comodat este un contract de închiriere dar cu titlu gratuit.
Codul civil defineşte împrumutul de folosinţă prin art. 2.146, potrivit căruia „împrumutul de folosinţă este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acel bun, cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp”.
Pe lângă posibilitatea retragerii tale din societate, poți să apelezi și la instanța de judecată în vederea dizolvării societății (SRL) în conformitate cu art. 227 lit. e) din Legea 31/1990.
Cea mai eficientă metodă de recuperare a creanțelor este procedura ordonanței de plată. Este o metodă rapidă, ieftină și implicit eficientă de a obține un titlu executoriu. Pentru detalii suplimentare citește acest articol.
Pentru că instanțele sunt riguroase cu analiza ordonanțelor (ex: unele instanțe resping ordonanțele ce au la bază facturi nesemnate de debitor) eficiența acestei metode este condiționată de folosirea ei în cazurile „corecte”.
Astfel, procedura ordonanței de plată presupune o procedură simplificată care are o taxă de timbru fixă de 200 lei și se judecă de urgență.
Ca și condiție este necesar să fie vorba despre o creanță constând într-o sumă de bani și să fie certă, lichidă and exigibilă.
NB! Dacă aveți o factură nesemnată de destinatar (neacceptată) există șansa să fie respinsă ordonanța dacă nu invocați argumente suplimentare (practica sau uzanțele între societăți, etc.) Citește acest articol pentru mai multe detalii.
Asociatul se poate retrage din societate în următoarele cazuri:
a) in cazurile prevăzute în actul constitutiv;
b) cu acordul tuturor celorlalți asociați;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
De precizat că drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal.
Excluderea se pronunță prin hotărâre judecătorească at cererea societății or a oricărui asociat în următoarele cazuri:
- intervine fără drept în administrarea societății
- întrebuințează, fără acordul celorlalți asociați, capitalul, bunurile sau creditul societății în folosul său
- participă, fără consimțământul celorlalți asociați, ca asociat cu răspundere nelimitată, în alte societăți concurente
- asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
- dacă asociatul este în stare de faliment sau devine incapabil
- asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Pe scurt și în principiu, da, conform Codului de procedură civilă, înscrisul nesemnat are valoare probatorie dacă este folosit în mod obișnuit în exercițiul activității tale. Legea are în vedere că rapiditatea circuitului comercial impune lipsa unor formalități excesive, astfel că poți dovedi un contract cu diverse alte acte sau fapte juridice (facturi, registre contabile etc.)
Ca excepție, nu are valoare probatorie înscrisul nesemnat în cazul în care legea impune obligativitatea formei scrise pentru probarea lui.
Procedura ordonanței de plată presupune o procedură simplificată pentru obținerea unui titlu executoriu pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă constând într-o sumă de bani. Pentru detalii suplimentare citește acest articol.
Această procedură are taxă de timbru fixă de 200 lei și se judecă de urgență.
Reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de recuperare a creanțelor.
NB! Dacă aveți o factură nesemnată de destinatar (neacceptată) există șansa să fie respinsă ordonanța dacă nu invocați argumente suplimentare (practica sau uzanțele între societăți, etc.)
Contractul de prestări servicii este contractul prin care o parte, denumită prestator, se obligă să presteze anumite servicii unei alte părţi, denumite beneficiar, în schimbul unui preţ
La nivel de principiu contractul este valabil chiar dacă nu are o formă scrisă, însă în acest caz este mai greu de dovedit existența acestuia. Există însă situații în care poți să dovedești existența unui contract cu alte mijloace de probă (martori, corespondența dintre părți).
La nivel de principiu, da, în conformitate cu art. 1186 Cod Civil contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act or un fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.
Da, factura chiar nesemnată de către destinatar poate avea valoare probatorie dacă este folosită în mod obișnuit în exercițiul activității acestuia și legea nu impune obligativitatea formei scrise pentru probarea contractului.
Pentru detalii citește acest articol.
Bază legală: Art. 277 alin 2 din Codul de procedură civilă.
La nivel de principiu da. Fie că este semnată sau nu de către destinatar, factura are potențialul de a dovedi contractul și implicit raportul juridic dintre părți.
Nu, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Conform art. 59 din Codul Muncii niciun salariat nu poate fi niciodată dat afară pentru motive discriminatorii.
De altfel, există și alte motive care au durată temporară în timp:
- atunci când salariatul este în concediu medical;
- pe perioada cât salariata este gravidă (dar numai în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de această situație înainte de a dispune concedierea);
- pe perioada concediului de maternitate sau de creștere a copilului și nici în concediul de odihnă.
Salariatul poate fi concediat în următoarele cazuri:
- săvârșirea unei abateri grave or abateri repetate,
- dacă este arestat pentru o perioadă mai mare de 30 de zile,
- pentru necorespundere profesională,
- pentru inaptitudine fizică/psihică
- pentru desființarea postului.
Concedierea reprezintă o măsură severă și „sensibilă” din punct de vedere legal, iar instanțele sunt riguroase în cenzurarea deciziilor de concediere (din orice motiv).
Din acest motiv este necesar să acordați atenție sporită procedurii de concediere. Vă stăm la dispoziție pentru consultanță referitor la aspecte privind concedierea.
Da, dar cu anumite restricții și respectând anumite condiții.
Angajatorul are dreptul (art. 40 CM) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, având astfel dreptul de monitorizare a salariaților chiar și prin camere video sau alte tehnologii asemănătoare.
Însă jurisprudența instanțelor europene (CEDO) indică că acest drept al angajatorului nu poate duce la violarea vieții private a angajatului.
Astfel, monitorizarea trebuie să fie cât mai puțin invazivă cu putință, să nu existe camere ascunse, să anunțe despre existența monitorizării, să justifice măsura (de ce ar fi absolut necesară monitorizarea), să fie transparent și măsura monitorizării să fie proporțională cu scopurile urmărite.
Diferența constă în faptul că salariatul lucrează de acasă și își stabilește singur programul de lucru.
Telemunca se poate desfășura în oricare loc diferit de cel organizat de către angajator, nu doar de la domiciliu, folosește doar tehnologia informației și comunicațiilor iar programul de lucru este stabilit de comun acord cu angajatorul.
Da, la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.
Info suplimentare:
În conformitate cu dispoziţiile din H.G. nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, la solicitarea scrisă a salariatului sau a unui fost salariat angajatorul este obligat să îi elibereze acestuia:
copii ale documentelor existente în dosarul personal/profesional;
o adeverinţă care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă şi în specialitate;
un extras din registrul privat/public, datat şi certificat pentru conformitate, sau o adeverinţă care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă şi în specialitate, astfel cum rezultă din registrul privat/public şi din dosarul personal/profesional, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.
Yes, intern-ul trebuie să primească o indemnizație egală cu cel puţin 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi se acordă proporţional cu numărul de ore de activitate desfăşurată (nu mai mult de 720 de ore pe parcursul a 6 luni consecutive).
Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare.
Da, în registrul de evidență a contractelor de internship, înființat de agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă sau a municipiului București, în a cărei rază teritorială organizația-gazdă își desfășoară activitatea, ținut în formă electronică.
- Cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
- Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive şi nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.
Da, în cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile lucrătoare, angajatorul poate decide acest lucru, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.
Da. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă.
Da, dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă sau dacă angajatorul renunță la beneficiul preavizului.
Legea nu precizează forma, ci doar obligația angajatorului de a organiza și păstra la locurile de muncă evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidenţierea orelor de începere şi de sfârşit ale programului de lucru, şi de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidenţă, ori de câte ori se solicită acest lucru.
În calitate de angajat ai următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă,
b) dreptul la repaus zilnic și săptămânal.
c) dreptul la concediu de odihnă anual,
d) dreptul la egalitate de șanse și de tratament,
e) dreptul la demnitate în muncă,
f) dreptul la securitate și sănătate în muncă,
g) dreptul la acces la formarea profesională,
h) dreptul la informare și consultare,
i) dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă,
j) dreptul la protecție în caz de concediere,
k) dreptul la negociere colectivă și individuală,
l) dreptul de a participa la acțiuni colective,
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat
De asemenea, ai și alte drepturi prevăzute de contractul colectiv de muncă sau de lege.
Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Diferența constă în faptul că salariatul lucrează de acasă și își stabilește singur programul de lucru.
Telemunca se poate desfășura în oricare loc diferit de cel organizat de către angajator, nu doar de la domiciliu, folosește doar tehnologia informației și comunicațiilor iar programul de lucru este stabilit de comun acord cu angajatorul.
Da, la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.
Info suplimentare:
În conformitate cu dispoziţiile din H.G. nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, la solicitarea scrisă a salariatului sau a unui fost salariat angajatorul este obligat să îi elibereze acestuia:
copii ale documentelor existente în dosarul personal/profesional;
o adeverinţă care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă şi în specialitate;
un extras din registrul privat/public, datat şi certificat pentru conformitate, sau o adeverinţă care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă şi în specialitate, astfel cum rezultă din registrul privat/public şi din dosarul personal/profesional, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.
Yes, trebuie să primiți o indemnizație egală cu cel puţin 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi se acordă proporţional cu numărul de ore de activitate desfăşurată (nu mai mult de 720 de ore pe parcursul a 6 luni consecutive).
Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare.
Yes, potrivit Codului Muncii, orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.
Fac excepţie situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii.
Contractele de muncă multiple, pe care le poate avea un angajat, pot fi:
- la același angajator sau la angajatori diferiți;
- cu normă întreagă sau parțială;
- în aceeași țară sau în state diferite;
- în același oraș sau în localități diferite;
- cu prezență fizică sau prin telemunca;
- pe durată nedeterminată sau determinată.
Poți avea mai multe contracte de muncă încheiate, nefiind stabilită o limită anume. Potrivit Codului Muncii, orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.
Fac excepţie situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii.
Contractele de muncă multiple, pe care le poate avea un angajat, pot fi:
- la același angajator sau la angajatori diferiți;
- cu normă întreagă sau parțială;
- în aceeași țară sau în state diferite;
- în același oraș sau în localități diferite;
- cu prezență fizică sau prin telemunca;
- pe durată nedeterminată sau determinată.
Da. Perioada desfăşurată de o persoană în ţările membre U.E. este recunoscută în România, în temeiul principiului egalităţii de tratament enunţat în Regulamentul Nr.492/2011, ca „vechime în muncă”.
În temeiul prevederilor privind exercitarea muncii şi egalitatea de tratament din Regulamentul Nr.492/2011, la art. 7 se stipulează că lucrătorul cetăţean al unui stat membru nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte state membre, faţă de lucrătorii naţionali, în ceea ce priveşte munca şi avantajele sociale şi fiscale.
Perioadele lucrate se dovedesc cu actele originale emise de unităţile la care s-a desfăşurat activitatea.
Da, prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă, însă doar pentru o perioadă de maxim 60 de zile într-un an de zile.
Doar ulterior acestei perioade poți refuza delegarea sau detașarea.
De subliniat că în anumite cazuri excepționale poate fi refuzată delegarea și detașarea.
Dacă societatea a fost înființată (1) în timpul căsătoriei și cu (2) aportul unor bunuri comune atunci părțile sociale reprezintă bunuri comune chiar dacă celălalt soț nu are calitate de asociat în SRL.
În același timp, dacă se poate dovedi că aportul la momentul înființării societății (în timpul căsătoriei) a fost făcut cu un bun propriu atunci nu se pune problema partajării părților sociale.
Nu este obligatoriu, însă, spre deosebire de divorț, partajul judiciar este mult mai complex și este mai mult decât indicat să-ți angajezi un avocat specializat în dreptul familiei / partaj.
Partajul presupune încetarea coproprietății ca urmare a divorțului sau în cazul succesiunii.
Partajul ca urmare a divorțului are în vedere împărțirea bunurilor comune. Acesta se poate face prin acordul părților sau prin hotărârea instanței de judecată.
Astfel, într-un proces de partaj este important de stabilit care sunt bunurile comune and cine ce cotă de contribuție a avut.
Contribuţia sau cota de contribuție la bunurile comune se stabileşte nu numai in functie de aportul de ordin material al soţilor, ci şi în functie de munca prestată în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, se ţine seama de orice alte imprejurări de natură să contribuie la determinarea corectă şi echitabilă a participării soţilor la patrimoniul comun.
Ca regulă, în lipsa unei convenții toate bunurile cumpărate în timpul căsătoriei sunt bunuri comune.
Ca excepție, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ, următoarele:
- bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
- bunurile de uz personal;
- bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
- drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
- bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
- indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;
- bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
- fructele bunurilor proprii.
Într-un proces de partaj, contribuţia la bunurile comune se stabileşte nu numai în functie de veniturile soţilor, ci şi în functie de munca prestată în gospodărie şi pentru creşterea copiilor.
Astfel, se ţine seama de orice alte imprejurări de natură să contribuie la determinarea corectă şi echitabilă a participării soţilor la patrimoniul comun.
Deși nu este obligatoriu sau neapărat necesar dacă divorțul este prin acord, este indicat să vă consultați cu un avocat specializat în dreptul familiei doar pentru a vă asigura că faceți lucrurile „corect” și nu există consecințe ulterioare negative, chiar dacă nu îl angajați să vă reprezinte pe tot parcursul procesului.
Yes, conform legii, dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti. (art. 915 alin. 2 Codul Civil).
Prețul diferă de la avocat la avocat și de la oraș la oraș. Mai mult, prețul diferă și în funcție de complexitatea divorțului și experiența sau priceperea avocatului.
Yes, prezența este obligatorie. Dacă vă aflați în străinătate or într-o situație în care nu vă puteți înfățișa vă puteți prezenta prin avocat sau prin mandatar cu procură autentică.
Alte excepții de la prezența personală în fața instanței de divorț, când unul dintre soţi:
- execută o pedeapsă privativă de libertate,
- este împiedicat de o boală gravă,
- beneficiază de tutelă specială,
Conform legii, soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral. De asemenea, soții au îndatorirea de a locui împreună, dar pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat.
Un soţ nu are dreptul să cenzureze corespondenţa, relaţiile sociale or alegerea profesiei celuilalt soţ, iar hotărâriile ce privesc căsătoria se iau de comun acord.
Locuința familiei este locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii.
De precizat că oricare dintre soţi poate cere notarea în cartea funciară, în condiţiile legii, a unui imobil ca locuinţă a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului.
Locuința familiei presupune faptul că niciunul dintre soți (chiar dacă este proprietar exclusiv) nu poate dispune de drepturile asupra locuinţei familiei şi nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosinţa acesteia, fără consimţământul scris al celuilalt soţ.
Conform legii, divorţul poate avea loc, ca urmare a următoarelor motive:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei
Yes, conform art. 388 Cod Civil, în cazul în care ai suferit vreun prejudiciu prin desfacerea căsătoriei poți solicta soțului vinovat despăgubirea ta.
În momentul în care your life, integritatea ta fizică or psihică ori libertatea este pusă în pericol printr-un act de violență (fizică, psihologică, verbală, etc) din partea unui membru al familei (soț, fost soț, concubin, tutore, tată, fiu etc) atunci poți solicita emiterea unui ordin de protecție pe o durată maxim de 6 luni prin care să ceri mai multe măsuri de protecție.
În sensul legii privind ordinul de protecție, prin membru de familie se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Yes, prin Legea 231 din 2018 au fost modificate dispozițiile Legii 18 din 1991 privind fondul funciar prin care s-a stabilit că persoanele în posesia cărora se află terenul aferent casei de locuit, anexelor gospodărești, curții și grădinii din jurul acestora, pot solicita emiterea unui tieeetlu de proprietate cu privire la acest teren. Noile dispoziții sunt prevăzute în art. 23 și art. 27 alin. (23) din Legea 18 din 1991 privind fondul funciar.
Prin ordinul de protecție se pot dispune următoarele:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență dintre cele prevăzute la art. 19;
e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor art. 5, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
f) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
g) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
i) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
j) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Poți solicita ordinul de protecție împotriva oricărui membru de familie, conform legii, astfel:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
În cazul în care ai suferit o vătămare ca urmare a unui accident (auto,rutier etc) consultația este, de principiu, gratuită.
Îți vom oferi o analiză atentă a circumstanțelor și faptelor specifice ale cazului tău pentru a stabili dacă există o bază legală solidă pentru a solicita despăgubiri.
În cadrul ți vom oferi o analiză atentă a circumstanțelor și faptelor specifice ale cazului tău pentru a stabili dacă există o bază legală solidă pentru a solicita despăgubiri.
Ca regulă generală poți solicita despăgubiri ca urmare a unui accident în maxim trei ani de la data accidentului.
Această regulă are două excepții. În acest sens, termenul este de 10 ani (conform art. 2518 alin. (2) şi (3) din Codul Civil) atunci când prin acţiunea în răspundere delictuală se solicită:
a) repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie sau, după caz, repararea prejudiciului cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori a-şi exprima voinţa;
b) repararea prejudiciului cauzat mediului înconjurător.
În cazul unui accident vei putea obține repararea prejudiciului cauzat ca urmare a:
- diminuării sau pierderea câștigului din muncă,
- cheltuielilor făcute cu tratamentul / îngrijirea medicală
- pierderea clientelei sau a unui profit sau șanse
- cheltuieli cu înmormântarea
De asemenea, vei putea obține daune morale care pot ajunge la sute de mii de euro și au în vedere suferințe care nu pot fi evaluate pecuniar și constau în:
- dureri fizice și psihice ca urmare a vătămării
- restrângerea posibilităților de viață (familială sau socială)
- atingeri cauzate armoniei fizice și înfățișării unei persoane
Sunt mai multe tipuri de prejudicii și din acest motiv este indicat să consultați un avocat specializat în vederea evaluării și obținerii unui cuantum corect al despăgubirilor.
Instanţa judecătorească poate să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.
Astfel, în teorie, orice fel de persoană poate obține despăgubiri ca urmare a decesului unei persoane atât timp cât dovedește o formă de legătură afectivă și implicit dovedește prejudiciul. De ex., copilul crescut de soțul mamei care nu este tatăl biologic ar putea să solicite despăgubiri având toate șansele să dovedească legătura de afecțiune cu defunctul.
La nivel general, în România, un proces prin care urmăriți obținerea despăgubirilor poate dura pâna la 2 ani în funcție de situație.
Dacă este vorba despre un accident auto sau orice fel de accident care să impună obligatoriu un dosar penal atunci se poate prelungi considerabil durata întregului proces judiciar.
Procesul penal sau civil poate fi urgentat / eficientizat de către un avocat diligent și implicat.
Răspunderea producătorului are în vedere condiția ca defectul unui produs să determine :
- prejudiciul cauzat prin moartea sau vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane;
- deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal destinat folosinţei ori consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea lui să fie mai mare de 200**) lei;
Important de subliniat că și curentul electric este considerat „produs” în sensul Legii nr. 240 din 2004.
Yes, producătorul sau importatul / distribuitorul din țară răspunde pentru orice fel de prejudicii cauzate de către un produs defect / defectul unui produs.
Răspunderea este una obiectivă și nu necesită dovedirea vreunei culpe a producătorului, nefiind necesară dovedirea vinovăției acestuia.
Astfel, trebuie dovedită doar legătura de cauzalitate dintre defectul produsului și prejudiciul produs – lucru care este mai complicat decât pare.
Răspunderea producătorilor pentru produse defecte reprezintă un domeniu vast și complex, fiind necesar un studiu aprofundat al defectului de produs și o eventuală efectuare a unei expertize pentru construirea unui caz solid înainte de începerea negocierilor / litigiului cu producătorul.
Conform legii produsul defect este produsul care nu oferă siguranţa la care persoana este îndreptăţită să se aştepte, ţinându-se seama de toate împrejurările, inclusiv de:
1. modul de prezentare a produsului;
2. toate utilizările previzibile ale produsului;
3. data punerii în circulaţie a produsului.
De subliniat că un produs nu poate fi considerat cu defecte numai pentru că, ulterior, un produs similar perfecţionat a fost pus în circulaţie
Producătorul este exonerat de răspundere, conform legii, dacă dovedeşte unul dintre următoarele aspecte:
a) nu el este cel care a pus produsul în circulaţie;
b) în funcţie de împrejurări, defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a fost pus în circulaţie sau a apărut ulterior punerii în circulaţie a produsului, din cauze neimputabile lui;
c) produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice altă formă de distribuţie în scop economic al producătorului şi nu a fost fabricat sau distribuit în cadrul activităţii sale profesionale;
d) defectul se datorează respectării unor condiţii obligatorii, impuse prin reglementările emise de autorităţile competente;
e) nivelul cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice existent la momentul punerii în circulaţie a produsului nu i-a permis depistarea defectului în cauză;
f) defectul se datorează nerespectării de către consumator a instrucţiunilor de utilizare furnizate în documentele tehnice care însoţesc produsul, demonstrate în baza expertizei tehnice de specialitate.
În cazul în care vina aparține celuilalt conducator auto, va trebui să te adresezi BAAR (Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania).
- Dacă în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale atunci nu trebuie să anunți Poliția (cu excepția cazului în care au fost implicate mai mult de 2 autovehicule) și ai posiblitatea de a încheia constatarea amiabilă cu celălalt șofer. Aceasta poate fi completată și online folosind aplicația oficială lansată de BAAR.
- În cazul în care părțile nu se înțeleg este necesar să te prezinți la, în termen de 24 de ore at serviciul rutier competent pentru a declara evenimentul rutier.
- Aici se va încheia ocazie cu care se va întocmi un proces-verbal de constatare de către un agent constatator al serviciului rutier, proces-verbal prin care se va stabili contribuția fiecăruia în producerea accidentului. Pe baza acestui proces – verbal, se va deschide dosar de daune la asiguratorul RCA al celui vinovat de producerea accidentului rutier.
Termenul este de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire în cazul acesta despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA.
De precizat că aveți dreptul la penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 21 alin. 4 și 5 din Legea nr. 132/2017.
Bază legală: Art.30 din Norma ASF 20/2017 precum și Art.21 alin.4 din Legea 132/2017.
În acest caz, aveți dreptul la penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, conform celor stipulate la art.21 alin.4 și 5 din Legea 132/2017 după cum urmează:
Art. 21. – (5) Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată. Plata penalităţilor se face odată cu plata despăgubirii.”
Conform art. 21 alin 5 din Legea nr. 132/2017, asigurătorul plătește 0,2% penalități pe zi de întârziere calculate la nivelul despăgubirii sau la diferența de sumă neachitată în următoarele cazuri:
- asigurătorul RCA îşi îndeplineşte defectuos obligațiile sale
- dacă diminuează nejustificat despăgubirea
- or întârzie achitarea despăgubirii
Constatarea daunelor se efectuează în 3 zile lucrătoare de la data avizării sau la o dată ulterioară convenită împreună cu asigurătorul . (conform prevederilor art. 18, 19, 21 alin.1, art. 37, 38 respectiv 39 din Norma ASF 20/2017 care reglementează acest proces).
Data avizării este data la care asigurătorul deschide dosarul de daună, procedând la:
- efectuarea constatării prejudiciilor şi evaluarea iniţială a daunelor;
- informarea în scris a părţii prejudiciate cu privire la documentele care trebuie depuse pentru soluţionarea pretenţiilor de despăgubire;
Predjudiciile reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă are în vedere fie închirerea unui vehicul similar or costurile cu transportul.
Ca regulă, asigurătorul este obligat să plătească lipsa de folosință în perioada cuprinsă între data constatării avariilor şi data înaintării ofertei de despăgubire, în situaţia daunei totale economice.
De asemenea, neefectuarea constatării din culpa asigurătorului RCA, în termenul de 3 zile de la data avizării îndreptăţeşte persoana prejudiciată să solicite plata despăgubirii pentru lipsa de folosinţă, din momentul depăşirii termenului de constatare până la data efectuării acesteia.
Pentru detalii: A se vedea art. 11 alin.2 , lit. d din Legea 132/2017 precum și art. 25 din Norma ASF 20/2017.
Actul administrativ reprezintă actul (individual sau normativ) ce emană de la o autoritate publică centrală sau locală în vederea executării sau a organizării executării legii.
- Exemplu de act administrativ normativ: Hotărârea de Consiliu Local.
- Exemplu de act administrativ individual: diploma, decizii ce te privesc individual, autorizații, certificate etc.
De punctat că sunt considerate acte administrative inclusiv refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal care de regulă este de 30 de zile.
Primul pas este să parcurgi o procedură prealabilă. Procedura prealabilă presupune să te adresezi mai întâi autorității care a emis actul administrativ care îți produce vătămări. Astfel, trebuie să soliciți prima oară autorității emitente revocarea, în tot sau în parte, a actului administrativ.
Logica legiuitorului are în vedere să-i dea ocazia autorității să-și retragă actul administrativ vătămător pentru evitarea unor costuri suplimentare etc.
În conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004 termenul pentru urmarea procedurii prealabile este ca regulă de 30 de zile și în cazuri de excepție poate fi de 6 luni.
În cazul în care autoritatea nu-și revocă propriul act, al doilea pas este să formulezi o acțiune în contencios administrativ prin care soliciți instanței de judecată anularea actului administrativ.
Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii;
b) data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, fără a depăşi termenul prevăzut la alin. (2);
Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut anterior, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
Primul cost constă în plata unei taxe judiciare de timbru și mai apoi plata onorariului avocatului care depinde în funcție de experiența și notorietatea acestuia.
Conform legii, în materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:
- cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinţe sau a oricărui altui înscris – 50 lei;
- cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ – 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei.”
Yes, poți formula singur o plângere contravențională prin care contești amenda primită.
În anumite situații este indicat să apelezi la un avocat specializat, fie chiar și doar pentru o ședință, ca să te asiguri că nu faci vreo greșeală care să ducă la pierderea procesului.
Primul pas este să te asiguri că ești în termenul prevăzut de lege (de 15 zile) să contești amenda la Judecătorie.
Reține că termenul de 15 zile pentru contestarea unei amenzi se calculează pe zile libere, adică prima și ultima zi nu intră în calcul.
Al doilea pas, în funcție de circumstanțele cazului trebuie să te gândești cum formulezi plângerea contravențională și ce probe ai.
Pentru restituirea amenzii trebuie să faci o cerere la Primăria unde ai plătit amenda în care să atașezi hotărârea cu mențiunea definitivă și dovada plății. (acestea sunt actele necesare pentru restituirea amenzii plătite și anulate).
Ai un termen de 3 ani să soliciți restituirea amenzii plătite și contestată cu succes în fața instanței de judecată.
Da. Poți obține recuperarea taxei auto plătite până în 2027 indiferent de data la care ai plătit-o inițial și indiferent dacă ai mai solicitat sau nu restituirea ei în trecut.
Vei obține înapoi taxa auto plătită cât și penalitățile de întârziere calculate de la data la care ai plătit taxa auto.
În cazul în care nu ți s-a răspuns de către o autoritate în termenul legal – care de regulă este de 30 de zile, ai posibilitatea să ataci acest refuz nejustificat al autorității publice.
Astfel, considerate acte administrative unilaterale inclusiv refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Yes, conform Legii nr.123/2023, reconstituirea dreptului de proprietate a persoanelor, care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, deținătorii sau moștenitorii acestora nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate pot solicita, la cerere, comisiei județene emiterea titlului de proprietate în condițiile noii legi, astfel:
- dacă deținătorii sau moștenitorii acestora figurează cu terenul în registrele agricole sau registrele cadastrale și în evidențele fiscale;
- pentru terenul în cauză nu a fost deschisă carte funciară în baza Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
- terenul nu face obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate de către alte persoane și nici nu s-a eliberat anterior titlu de proprietate cu privire la acesta.
Ca regulă amplasarea construcțiilor de orice fel se face în intravilanul localităților.
Prin excepție, pot fi edificate anumite obiective de construcții în extravilan, dar numai pe terenuri având clasa de calitate cuprinsă între III și V și categoria de folosință arabil, vii și livezi dar și pășune (Legea 254/2022) sau pe parcele cu lucrări de îmbunătățiri funciare.
Yes, prin Legea 231 din 2018 au fost modificate dispozițiile Legii 18 din 1991 privind fondul funciar prin care s-a stabilit că persoanele în posesia cărora se află terenul aferent casei de locuit, anexelor gospodărești, curții și grădinii din jurul acestora, pot solicita emiterea unui tieeetlu de proprietate cu privire la acest teren. Noile dispoziții sunt prevăzute în art. 23 și art. 27 alin. (23) din Legea 18 din 1991 privind fondul funciar.
Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei judeţene.
În acest sens, menţionăm că rectificarea titlurilor de proprietate presupune îndreptarea unor erori materiale înscrise în acestea la momentul emiterii, îndreptare ce se poate realiza pe cale administrativă prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în baza hotărârii comisiei judeţene.
Pentru rectificarea titlului de proprietate este obligatorie depunerea acestuia în original.
De asemenea, pentru definirea termenului de eroare materială se va avea în vedere sensul prevăzut de art. 442, alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere”.
În primul rând, este important de stabilit ce tip de suprapunere este, reală sau virtuală.
Suprapunerea poate fi reală atunci când este datorată existenței mai multor acte juridice diferite pentru același amplasament, identificării diferite a limitei comune sau lipsei materializării limitei la momentul identificării. (art. 117 ODG 700/2014).
Suprapunerea virtuală este suprapunerea „digitală” care nu există propriu-zis în teren, fiind consecința unor erori de măsurare și/sau prelucrare greșită a datelor măsurate în teren.
În cazul suprapunerii reale fie se rezolvă situația pe cale amiabilă fie se ajunge în fața instanței.
În cazul suprapunerii virtuale aceasta se rezolvă administrativ prin repoziționarea imobilului.
Conform legii poți cere fie restituirea avansului, daune-interese sau investirea instanței cu o acțiune prin care să obligi promitentul-vânzător să îți vândă imobilul.
Astfel, conform art. 1669 Cod civil, „Când una dintre părţile care au încheiate promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite. Dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat.”
Nu, HP. Dec. ICCJ (DCD) nr. 23 /2017 arată că ” În interpretarea și aplicarea art. 1279 alin (3) teza I și art. 1669 alin. (1) C. civ., nu este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare a unui bun imobil, în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic”.
Ai la dispoziție acțiunea prevăzută la 1669 Cod Civil prin care să obligi promitentul vânzător să-ți vândă imobilul, însă trebuie să ai în vedere că se va discuța prescripția dreptului tău pentru această acțiune (fiind trecut mai mult de 3 ani de la data la care puteai să ceri).
Astfel că este nevoie să invoci că posesia ta a întrerupt prescrpția. Totuși, un asemenea litigiu poate fi complex și este recomandat să aveți un avocat specializat în dreptul imobilialelor.
Exproprierea presupune trecerea forțată în proprietatea statului sau localității a unui imobil. Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publică, după o dreapta şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească, conform art. 1 din Legea nr. 33/1994.
Expropriere de fapt reprezinta acea situatie in care o persoană, deși proprietară asupra unui imobil, este privată de atributele dreptului de proprietate, fără ca această privare să se facă printr-un act juridic de către stat, UAT.
De exemplu: În practică, se ajunge în aceste situații în cazul în care se fac extinderi / modernizări ale drumurilor fapt ce pot duce la ocuparea parțială a proprietăților private. Ca exemplu: aveți un teren intravilan de 500 mp însă 200mp din acesta este afectat în sensul în care se află o stradă pe acesta fără ca vreo autoritate să vă fi despăgubit prin expropriere sau alt juridic.
În această situație se poate introduce o acțiune în instanță sau se poate încerca negocierea cu unitatea administrativ teritorială pentru repararea tuturor prejudciilor.
Despăgubirea, în cazul exproprierii, se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptățite, iar la calcularea cuantumului despagubirilor se va ține seama de valoarea de circulație a imobilului (prețul de vanzare) la data întocmirii raportului de expertiza și de prejudiciul cauzat proprietarului sau, după caz, altor persoane indreptățite, pe baza dovezile prezentate de aceștia.
De exemplu se pot solicita despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului.
Pe scurt, în cazul în care îți sunt încălcate sau este iminentă încălcarea vreunui drept de-al tău ai la dispoziție mijloace juridice prin care să oprești în prezent și pe viitor fapta ilicită, să obții compensații bănești și orice fel de alte măsuri sau mijloace care asigură respectarea drepturilor tale.
Astfel, în conformitate cu art. 253 din Codul Civil, persoana ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost lezate ori ameninţate poate cere oricând instanţei:
- interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă,
- încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă,
- constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă,
- obligarea făptașului la publicarea hotărârii de condamnare (pe cheltuiala sa)
- orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat,
- cererea de despăgubiri sau, după caz, de reparații patrimoniale pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce a fost cauzat.
În cazul în care îți este afectată reputația / dreptul la propria imagine atunci ai posibilitatea de:
- a stopa fapta ilicită (calomnierea/ defăimarea) printr-o acțiune judiciară specială și urgentă
- a da în judecată persoana vinovată pentru a opri pe viitor conduita ce-ți afectează imaginea etc.
- să obții daune morale și materiale pentru prejudiciul suferit.
În experiența noastră am obținut soluții (printr-o notificare) prin care:
- a fost ștearsă postarea de pe Facebook și nu s-au mai făcut postări ulterioare
- a fost ștearsă petiția online dăunatoare / defăimătoare
- persoana respectivă nu a mai continuat conduita dăunătoare
În cazul în care ești defăimat, în sensul în care îți este afectată reputația / dreptul la propria imagine prin calomniere atunci ai posibilitatea de:
- a stopa fapta ilicită (calomnierea/ defăimarea) printr-o acțiune judiciară specială și urgentă
- a da în judecată persoana vinovată pentru a opri pe viitor conduita ce-ți afectează imaginea etc.
- să obții daune morale și materiale pentru prejudiciul suferit.
În experiența noastră am obținut soluții (printr-o notificare) prin care:
- a fost ștearsă postarea de pe Facebook și nu s-au mai făcut postări ulterioare
- a fost ștearsă petiția online dăunatoare / defăimătoare
- persoana respectivă nu a mai continuat conduita dăunătoare
Dacă dai în judecată persoana vinovată poți obține:
- despăgubiri pentru prejudiciile cauzate,
- interzicerea faptei în prezent și pe viitor
- soluții mai inedite cum ar fi publicarea hotărârii pe site-ul persoanei sau instituției vinovate, oferirea de scuze publice etc.
Marca poate fi un logo (simbol grafic), un cuvânt (nume), chiar și o literă (ex: D&G), simbol, frază etc.
Practic, dacă ai o afacere îți poți proteja, prin înregistrare la OSIM, atât denumirea ce o folosești față de public (vezi eMAG vs. Dante International SRL) cât și logo-ul propriu-zis sau un simbol, cuvânt etc care-l folosești în derularea afacerii.
Definiția legală:
„Poate constitui marcă orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu condiţia ca aceste semne să fie capabile:
a) să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi;
b) să fie reprezentate în Registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităţilor competente şi publicului să stabilească cu claritate şi precizie obiectul protecţiei conferite titularului lor.”
Vezi și articolul nostru despre brand, logo și marcă.
O marcă oferă protecție pentru o durată de 10 ani și poate fi reînnoită nelimitat pentru perioade succesive de 10 ani.
Nu, este obligatorie înregistrarea doar dacă dacă dorești protejarea acestora (să nu fie folosite de altcineva etc).
Înregistrarea la OSIM este obligatorie pentru ca marca ta (logo, nume etc) să fie protejată. Dreptul asupra mărcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la OSIM.
Rolul mărcii este de a diferenția produsele și serviciile tale de alte produse și servicii, fapt pentru care are relevanță și logică în ce domeniu activezi.
Există cazuri în care similaritatea mărcilor să nu ducă la confuzie ca urmare a faptului că societățiile activează în domenii diferite. În acest context intervine importanța și relevanța alegerii claselor NISA la momentul înregistrării cererii de protecție a mărcii.
Dacă dorești să-ți protejezi marca la nivel național este de ajuns să o înregistrezi la OSIM, însă îți poți proteja marca la nivelul UE prin depunerea unei cereri la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).
La nivel internațional îți poți proteja marca prin depunerea cererii la Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (WIPO).
De punctat că taxele sunt mai mari pentru înregistrările la EUIPO și WIPO.
Yes, conform legii, mărcile Uniunii Europene beneficiază de protecţie pe teritoriul României, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca Uniunii Europene
Yes, remuneraţiile datorate pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop ambiental sunt cuprinse în cadrul unei Decizii a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA).
Astfel, unităţile de cazare (hoteluri, vile turistice, pensiuni), unităţile de alimentaţie publică (restaurante, terase, cafenele, baruri, fast-food-uri, pizzerii, săli de nunţi, petreceri, baluri), unităţile comerciale (magazine de orice tip, mall-uri, supermarketuri, galerii comerciale), dar şi sălile de jocuri de noroc, cazinourile, sălile de internet, parcurile de distracţie, şcolile de dans, muzeele, centrele sau cabinetele medicale, târgurile, expoziţiile, aeroporturile, gările etc. trebuie să plătească taxe pentru a putea difuza muzică ambientală în incinta lor.
Aceste taxe se plătesc la organismele de gestiune colectivă.
Organismele de gestiune colectivă sunt persoane juridice constituite prin liberă asociere de titularii de drepturi. Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.
Organismele de gestiune colectivă se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, şi sunt asociaţii fără scop patrimonial. Au ca obiect de activitate principal colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari. Citeşte mai mult în Legea Nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare (Art. 124 şi 125).
Următoarele sunt organisme de gestiune colectivă:
- CREDIDAM (Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți) – reprezintă drepturile interpreților de muzică;
- UPFR (Uniunea Producătorilor de Fonograme din România) – este organismul care reprezintă producătorii de muzică;
- UCMR – ADA (Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor) – reprezintă Drepturile de Autor ale compozitorilor.
Drepturile tale în calitate de consumator, la încheierea contractelor, sunt următoarele:
a) libertatea de a lua decizii la achiziționarea de produse și servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influența opțiunea acestora;
b) de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție;
c) de a fi exonerați de plata produselor și serviciilor care nu au fost solicitate, precum și de achitarea prețurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor și penalităților care nu au fost stipulate inițial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;
d) de a fi despăgubiți pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale;
e) de a li se asigura service-ul necesar și piese de schimb pe toată durata medie de utilizare a produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către producător ori convenită de părți;
f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea prețului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităților și a altor eventuale costuri stabilite inițial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului;
g) de a sesiza asociațiile de consumatori și organele administrației publice asupra încălcării drepturilor și intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, și de a face propuneri referitoare la îmbunătățirea calității produselor și serviciilor;
h) de a fi notificați în scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor contractuale referitoare la valoarea dobânzilor, comisioanelor, penalităților sau oricăror altor costuri, cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicarea noilor valori;
i) de a fi notificați cu 30 de zile înainte de data la care contractul se prelungește în mod automat pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării în scris de către consumator a unei opțiuni de prelungire a valabilității acestuia.
j) alte drepturi stabilite prin alte legi / acte normative
Orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.
Conform legii acea clauză se interpretează în favoarea consumatorului.
Pe scurt, are în vedere practica comercială care poate induce în eroare consumatorul sau poate conține informații false, fapt ce împiedică consumatorul să ia o decizie liberă, în cunoștință de cauză.
O practică comercială este considerată înșelătoare dacă conține informații false sau poate induce în eroare consumatorul mediu.
Aceasta poate determina sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt corecte în legătură cu anumite aspecte
Pe scurt, presupune o omisiune a informațiilor materiale de care consumatorul mediu are nevoie pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză.
Astfel, practica comercială este considerată o omisiune înșelătoare dacă omite informații esențiale necesare consumatorului mediu pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză. Aceasta poate determina sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia decizia de a cumpăra pe care altfel nu ar fi luat-o.
O practică comercială este considerată agresivă dacă, prin hărțuire, constrângere sau influență nejustificată, limitează semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu privire la produs. Aceasta poate determina sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.
Pe scurt, clauza abuzivă reprezintă acea clauză contractuală care nu a fost negociate individual și care cauzează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
Definiție legală: O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Important de subliniat că o clauză în care se stabilește un preț excesiv nu este abuzivă propriu-zis cât timp contractul este inteligibil și ușor de înțeles. În cazul unui preț excesiv sau probleme privind consimțământul atunci sunt aplicabile prevederile de la leziune, dol etc. din Codul Civil.
Legea oferă o listă de clauze pe care le consideră, de drept, abuzive:
a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
b) obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului;
c) obligă consumatorul să își îndeplinească obligațiile contractuale, chiar și în situațiile în care profesionistul nu și le-a îndeplinit pe ale sale;
d) dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să își exprime opțiunea a fost insuficientă;
e) dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor și serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;
f) dau dreptul profesionistului să constate unilateral conformitatea produselor și serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;
g) dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale;
h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu își îndeplinește obligațiile contractuale;
i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;
j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:
– profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);
– profesionistul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale;
– profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale;
k) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acțiuni sau omisiuni a profesionistului privind utilizarea produselor și serviciilor;
l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acțiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în același timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;
m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricții în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părți din contract;
n) dau dreptul profesionistului să transfere obligațiile contractuale unei terțe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer servește la reducerea garanțiilor sau a altor răspunderi față de consumator;
o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către profesionist cu o creanță pe care el ar avea-o asupra profesionistului;
p) prevăd că prețul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a crește prețurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care prețul final este prea mare în raport cu prețul convenit la momentul încheierii contractului.
r) permit profesionistului obținerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist;
s) dau dreptul profesionistului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă același drept și pentru consumator;
t) dau dreptul profesionistului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepția unor motive întemeiate.
De regulă, contractele care conțin clauze abuzive sunt cele încheiate cu diverși profesioniști cum ar fi: băncile sau IFN-urile, societățile ce oferă servicii de telefonie mobilă, furnizorii de utilități etc.
Pe scurt, este contractul încheiat între Dvs. și un profesionist, la distanță (online, telefonic, whatsapp etc) or prin vizite nesolicitate de către acesta din urmă.
Definiția legală, pe larg: Contractul încheiat între profesionist și consumator, utilizând mijloace de comunicare la distanță, fără prezența fizică simultană a acestora, până la și inclusiv în momentul încheierii contractului.
Contractul la distanță implică faptul că aveți dreptul de a vă retrage în 14 zile de la semnare – fără nicio justificare – sau 30 de zile dacă contractul a fost încheiat în contextul vizitelor nesolicitate efectuate de către un profesionist (contract încheiat în afara spațiilor comerciale).
De asemenea, contractul la distanță implică mai multe drepturi pe care le aveți (dreptul la informare) și are o reglementare mai largă, este însă important să cunoașteți simplul fapt că un contract încheiat la distanță vă oferă drepturi suplimentare.
Yes, deoarece este considerat comerț la distanță, comanda fiind finalizată online. Nu are relevanță că plata sau ridicarea se face în magazin. Vei avea 14 zile la dispoziție pentru a returna produsul, în cazul în care nu ești mulțumit de acesta.
Răspunderea producătorului are în vedere condiția ca defectul unui produs să determine :
- prejudiciul cauzat prin moartea sau vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane;
- deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal destinat folosinţei ori consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea lui să fie mai mare de 200**) lei.
Important de subliniat că și curentul electric este considerat „produs” în sensul Legii nr. 240 din 2004.
Da, producătorul sau importatorul / distribuitorul din țară răspunde pentru orice fel de prejudicii cauzate de către un produs defect (defectul unui produs).
Răspunderea este una obiectivă și nu necesită dovedirea vreunei culpe a producătorului, nefiind necesară dovedirea vinovăției acestuia.
Astfel, trebuie dovedită doar legătura de cauzalitate dintre defectul produsului și prejudiciul produs – lucru care este mai complicat decât pare.
Răspunderea producătorilor pentru produse defecte reprezintă un domeniu vast și complex, fiind necesar un studiu aprofundat al defectului de produs, o eventuală expertiză, totul pentru a construi un caz solid înainte de începerea negocierilor/litigiului cu producătorul.
Conform legii produsul defect este produsul care nu oferă siguranţa la care persoana este îndreptăţită să se aştepte, ţinându-se seama de toate împrejurările, inclusiv de:
1. modul de prezentare a produsului;
2. toate utilizările previzibile ale produsului;
3. data punerii în circulaţie a produsului.
De sublniat că un produs nu poate fi considerat cu defecte numai pentru că, ulterior, un produs similar perfecţionat a fost pus în circulaţie
Producătorul este exonerat de răspundere, conform legii, dacă dovedeşte unul dintre următoarele aspecte:
a) nu el este cel care a pus produsul în circulaţie;
b) în funcţie de împrejurări, defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a fost pus în circulaţie sau a apărut ulterior punerii în circulaţie a produsului, din cauze neimputabile lui;
c) produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice altă formă de distribuţie în scop economic al producătorului şi nu a fost fabricat sau distribuit în cadrul activităţii sale profesionale;
d) defectul se datorează respectării unor condiţii obligatorii, impuse prin reglementările emise de autorităţile competente;
e) nivelul cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice existent la momentul punerii în circulaţie a produsului nu i-a permis depistarea defectului în cauză;
f) defectul se datorează nerespectării de către consumator a instrucţiunilor de utilizare furnizate în documentele tehnice care însoţesc produsul, demonstrate în baza expertizei tehnice de specialitate.
Garanția legală de conformitate este obligația legală a vânzătorului față de consumator ca, fără solicitarea unor costuri suplimentare, să aducă produsul la conformitate, incluzând restituirea prețului plătit de consumator, repararea or înlocuirea produsului, dacă acesta nu corespunde condițiilor enunțate în declarațiile referitoare la garanție sau în publicitatea aferentă.
Yes, poți să pretinzi remedierea or înlocuirea produsului dacă acesta nu mai poate fi folosit pentru scopul pentru care a fost produs ca urmare a unor vicii ascunse apărute în cadrul duratei medii de utilizare, în condițiile legii.
Durata medie de utilizare reiese din documente tehnice sau declarațiile producătorului sau din contract și reprezintă durata medie de utilizare în care produsul să se mențină funcțional în condiții normale (dacă au fost respectate condițiile de transport, manipulare, depozitare și exploatare.) Ca și condiție, produsul trebuie să fie unul complex (frigider, etc).
În cazul lipsei conformității, ai dreptul:
- să soliciți repararea fără plată (inclusiv fără plată transport etc) a produsului sau înlocuirea acestuia (caz subsidiar)
- să beneficiezi de o reducere corespunzătoare a prețului
- să soliciți încetarea (rezoluțiunea) contractului în anumite condiții
Poți să soliciți încetarea (rezoluțiunea) contractului în următoarele cazuri:
- dacă nu ai beneficiat de repararea sau înlocuirea produsului
- dacă nu s-a reparat produsul într-un termen rezonabil
- dacă repararea sau înlocuirea produselor s-a făcut cu incoveniente majore pentru consumator.
Se consideră că produsele sunt în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare dacă:
a) corespund descrierii făcute de vânzător și au aceleași calități ca și produsele pe care vânzătorul le-a prezentat consumatorului ca mostră sau model;
b) corespund oricărui scop specific solicitat de către consumator, scop făcut cunoscut vânzătorului și acceptat de acesta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare;
c) corespund scopurilor pentru care sunt utilizate în mod normal produsele de același tip;
d) fiind de același tip, prezintă parametri de calitate și performanțe normale, la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil, date fiind natura produsului și declarațiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, făcute de vânzător, de producător sau de reprezentantul acestuia, în special prin publicitate sau prin înscriere pe eticheta produsului.
În cazul serviciilor de intermediere imobiliară, consumatorul va fi informat în scris, corect, complet și precis, încă din faza precontractuală, cu privire la:
a) prețurile practicate în piață pentru tipul de imobil ce urmează a face obiectul intermedierii imobiliare, conform informațiilor existente în baza de date a agenției imobiliare;
b) deficiențe și alte inconveniente cunoscute de agenția imobiliară sau pe care în mod rezonabil putea să le cunoască, incluzând surse de zgomot, umezeală, poluare, miros, pericol de inundații sau surpări, organizarea în apropiere a unor manifestări populare periodice, istoricul terenului sau al clădirii, posibile dezavantaje ale vecinătăților;
c) nivelul comisionului practicat de agenția imobiliară;
d) situația juridică a imobilului;
e) nivelul estimativ al costurilor ce urmează să fie suportate de consumator, pentru obținerea documentelor și întocmirea actelor necesare încheierii contractului.
Agenția imobiliară nu poate solicita din partea consumatorului plata comisionului în oricare dintre următoarele situații:
a) când între consumator și agenția imobiliară nu este încheiat un contract de intermediere;
b) când contractul de vânzare-cumpărare/închiriere nu s-a încheiat;
c) când contractul nu are stipulată clauza de exclusivitate, iar tranzacția s-a realizat fără participarea agenției imobiliare.
Contractul de intermediere imobiliară va cuprinde cel puțin următoarele elemente:
a) datele de identificare a părților;
b) obiectul contractului/natura serviciului prestat;
c) prețul solicitat de proprietar/pe care este dispus să îl plătească cumpărătorul;
d) termenul de valabilitate al contractului;
e) condițiile în care contractul poate fi denunțat unilateral;
f) condițiile în care contractul poate fi reziliat;
g) nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agenției imobiliare pentru contractul ce urmează să se încheie;
h) clauza de exclusivitate, în cazul în care aceasta a fost acceptată de părți;
i) precizarea situațiilor în care consumatorul datorează comision agenției imobiliare;
j) drepturile și obligațiile părților;
k) situațiile de forță majoră;
l) data încheierii contractului.
To obtain a digital nomad visa you must meet the following requirements:
- You work for a foreign company or you own a foreign company from overseas, outside Romania
- You work remote using technology (ICT Information and Communications Technology)
- Income. Ai obținut venituri în cuantum de cel puțin trei ori câștigul salarial mediu brut lunar din România pentru fiecare dintre ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de viză, precum și pentru întreaga perioadă înscrisă în viză (Asta presupune să ai un venit de aprox. 4.100 euro pe lună)
The process is somewhat cumbersome, see here more details. For legal assistance you can contact anytime, anywhere.
You can obtain Romanian citizenship, upon request, if you meet the following requirements:
- You live lawfully in Romania for at least 8 years for non-EU citizensIf your wife or husband are romanian citizens, the term is shorter, only 5 years from the date of marriage
- you have at leas 18 years of age
- have not committed offences against the Romanian state or public order
- You earn sufficient income to ensure your livelihood in Romania
- you were not convicted for crimes that make you unworthy of being Romanian
- You speak well the romanian language and you have basic notions of Romanian culture and civilization
- You know the Romanian Constitution and the national anthem
The duration of 8 years and 5 years for which you have to live in Romania can be halved to 4 years, respectively 2 and a half years in the following instances:
- You are citizen from EU
- You are an recognized personality internationally.
- ai statut de status.
- ai investit în România sume care depășesc 1.000.000 euros.
De asemenea, poți obține cetățenia, chiar fără a locui o anumită perioadă în România, dacă ai contribuit în mod deosebit to promote culture and the Romanian civilization..
- Registration of the application. Faci o programare prealabilă la ANC (Autoritatea Națională pentru Cetățenie) unde depui toate actele necesare. În principiu, dosarul se depune personal, dar se poate depune prin mandatar în caz de imposibilitate de deplasare.
- The interview. You will be given a deadline to take the citizenship interview, where your knowledge of Romanian language and culture will be checked.
- Resolution. Following the interview and verification of the case file, the Authority will issue an order admitting or rejecting the application for citizenship. The rejection order may be appealed within 15 days to the Bucharest County Court.
- The oath. The last stage requires you to swear an oath of allegiance to the Romanian state within a maximum of 6 months from the date of admission of your file. Refusal to take the oath will result in not being granted Romanian citizenship.
În caz de respingere a cererii de acordare a cetățeniei, este indicat să apelezi la un avocat specilizat în imigrări și în obținerea cetățeniei.
The short-stay visa allows foreigners to apply for entry into Romania, for reasons other than immigration, with the aim of an uninterrupted stay or several stays, the duration of which should not exceed 90 days during any period of 180 days preceding each day of stay on the territory of Romania. This type of visa may be issued with one or more entries.
The right of stay of the holder of a short-stay visa cannot be extended.
The national long-stay visa allows foreigners to enter and stay in Romania for a period not exceeding 90 days.
Yes, you need to have permanent residence in Romania (more than 185 days/year) and driving licence, to pay a 89 RON tax (aprox. 20 euros) and then the necessary documents are submitted at Driving Licence and Vehicle Registration Service.
For more details.
In principle, the following documents are required:
- Foreign driving licence, original
- Copy of ID
- Proof of residence in Romania
- 89 lei (20 euros) tax
Cannot be exchanged for similar Romanian documents, the following categories of documents:
- international driving licences;
- driving licences whose validity has expired, except those issued by the authorities of the Member States;
- driving licences that have been cancelled or are subject to restrictions that do not correspond to harmonised European codes, suspensions or withdrawals in another country;
- provisional, temporary or learner driver's licences;
- driving licences of persons who have been convicted by a final court decision for any of the offences referred to in Articles 334, 335(3) and 335(4) of this Regulation. (2), Article 336, Article 337, Article 338 (2), Article 336, Article 337, Article 338 (2) and Article 338 (3) (1) and Article 339 (1) and (2) (2) to (4) of the Criminal Code or for an offence resulting in the death or bodily injury of a person, committed as a result of failure to comply with traffic regulations, except in cases where one of the situations referred to in Article 24(1) of the Criminal Code has occurred. (6) of O.U.G. no. 195/2002 on public road traffic, republished, as subsequently amended and supplemented.
- Obtaining the work permit (duration: 40-45 days)
- Obtaining the work visa (duration: 2-3 weeks)
- With the arrival of the workers in the country we will then obtain the residence permit
Roughly speaking, the costs would be as follows:
Recurrent costs:
- 25-35 lei / working day meal vouchers+ accommodation costs
One time costs:
- 100 euro work permit
- 259 lei residence permit
- 120 euro - consular fee
In principle it requires the following documents: (some of them obtained by us, others received from the employer):
- The application
- Proof of the legal power of attorney of the person representing the employer before the I.G.I. Identity document of the legal representative
- The AJOFM certificate with the job vacancies for each post for which you want to obtain the PERMIT
- Job description and the employer's organisational chart (valid for 60 days) showing the positions occupied and vacant
- Newspaper advertisement (to be posted on the same day or on the day immediately after the certificate is picked up) ONRC certificate (basic certificate for the General Inspectorate for Immigration), not older than 30 days from the date of submission of the files to the IGI Tax certificate with no debts not older than 30 days from the date of submission of the files to the IGI
- Criminal record of the employer
- Job offer in Romanian and English.
- Affidavit by the non-national that he/she is medically fit for employment
- CV for the non-national worker
- Criminal record of the worker, translated and legalised
- Copy of the foreign national's valid border crossing document.
Yes, poți să faci acest lucru fie prin atragerea răspunderii patrimoniale a șoferului având ca temei Codul Muncii, fie prin atragerea răspunderii civile delictuale a acestuia.
Contractul de transport se dovedeşte prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimaţie de călătorie sau altele asemenea, de la caz la caz.
Expeditorul va despăgubi transportatorul pentru orice pagube cauzate de natura sau viciul bunurilor predate pentru transport, însă transportatorul rămâne răspunzător faţă de terţi pentru pagubele cauzate astfel, cu drept de regres împotriva expeditorului.
De asemenea, expeditoru care predă pentru transport bunuri periculoase, fără să informeze transportatorul în prealabil, îl va despăgubi pe acesta pentru orice pagube cauzate de natura periculoasă a transportului.
Transportatorul nu răspunde dacă pierderea totală ori parţială sau, după caz, alterarea ori deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unor fapte în legătură cu încărcarea sau descărcarea bunului, dacă această operaţiune s-a efectuat de către expeditor sau destinatar;
b) lipsei ori defectuozităţii ambalajului, dacă după aspectul exterior nu putea fi observată la primirea bunului pentru transport;
c) expedierii sub o denumire necorespunzătoare, inexactă ori incompletă a unor bunuri excluse de la transport sau admise la transport numai sub anumite condiţii, precum şi a nerespectării de către expeditor a măsurilor de siguranţă prevăzute pentru acestea din urmă;
d) unor evenimente naturale inerente transportului în vehicule deschise, dacă, potrivit dispoziţiilor legii speciale sau contractului, bunul trebuie transportat astfel;
e) naturii bunului transportat, dacă aceasta îl expune pierderii sau stricăciunii prin sfărâmare, spargere, ruginire, alterare interioară spontană şi altele asemenea;
f) pierderii de greutate, oricare ar fi distanţa parcursă, dacă şi în măsura în care bunul transportat este dintre acelea care prin natura lor suferă, obişnuit, prin simplul fapt al transportului, o asemenea pierdere;
g) pericolului inerent al transportului de animale vii;
h) faptului că prepusul expeditorului, care însoţeşte bunul în cursul transportului, nu a luat măsurile necesare pentru a asigura conservarea bunului;
i) oricărei alte împrejurări prevăzute prin lege specială.
Transportatorul este, de asemenea, exonerat de răspundere, dacă dovedeşte că pierderea totală sau parţială ori alterarea sau deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unei fapte săvârşite cu intenţie ori din culpă de către expeditor sau destinatar, ori a instrucţiunilor date de către unul dintre aceştia;
b) forţei majore sau faptei unui terţ pentru care transportatorul nu este ţinut să răspundă
În temeiul contractului de transport, transportatorul este obligat faţă de călător:
a) să pună la dispoziţia acestuia un loc corespunzător legitimaţiei sale de călătorie;
b) să transporte copiii care călătoresc împreună cu acesta, fără plată sau cu tarif redus, în condiţiile legii speciale;
c) să transporte fără o altă plată bagajele acestuia, în cantitatea şi condiţiile prevăzute prin dispoziţiile legii speciale
Further questions?
We welcome you to contact us, by any means of communication, anytime, anywhere..