Ce reprezintă dreptul familiei și cu ce te poate ajuta un avocat specializat în dreptul familiei?
Dreptul imobiliar se concentrează, în mare parte, asupra normelor privind căsătoria, divorțul și moștenirea.
Astfel, vorbim de instituții precum:
- Căsătoria (nulitate, încetare)
- Divorțul (drept de vizită, „custodia” copiilor, locuința minorilor)
- Partajul și lichidarea bunurilor după căsătorie (convenții privind partajul, litigii)
- Moștenirea legală / testamentară (întocmire testamente, anulare donații)
În caz de partaj al bunurilor îți recomandăm și serviciile prezentate la dreptul imobiliar.
servicii oferite:
- Consultanță privind convențiile încheiate înaintea căsătoriei (prenupțiale etc.)
- Partajul bunurilor comune (consultanță, litigii)
- Negociere și remedii alternative în cazul partajului
- Consultanță privind moștenirea legală / testamentară (consultanță, litigii)
- Măsuri privind minorii (stabilire domiciliu, custodie, drept vizită)
- Stabilirea și tăgada paternității
- Recunoaștere hotărârii judecătorești străine (procedura exequatur)
- Răpire internațională de minori
întrebări frecvente.
Dacă societatea a fost înființată (1) în timpul căsătoriei și cu (2) aportul unor bunuri comune atunci părțile sociale reprezintă bunuri comune chiar dacă celălalt soț nu are calitate de asociat în SRL.
În același timp, dacă se poate dovedi că aportul la momentul înființării societății (în timpul căsătoriei) a fost făcut cu un bun propriu atunci nu se pune problema partajării părților sociale.
Nu este obligatoriu, însă, spre deosebire de divorț, partajul judiciar este mult mai complex și este mai mult decât indicat să-ți angajezi un avocat specializat în dreptul familiei / partaj.
Partajul presupune încetarea coproprietății ca urmare a divorțului sau în cazul succesiunii.
Partajul ca urmare a divorțului are în vedere împărțirea bunurilor comune. Acesta se poate face prin acordul părților sau prin hotărârea instanței de judecată.
Astfel, într-un proces de partaj este important de stabilit care sunt bunurile comune și cine ce cotă de contribuție a avut.
Contribuţia sau cota de contribuție la bunurile comune se stabileşte nu numai in functie de aportul de ordin material al soţilor, ci şi în functie de munca prestată în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, se ţine seama de orice alte imprejurări de natură să contribuie la determinarea corectă şi echitabilă a participării soţilor la patrimoniul comun.
Ca regulă, în lipsa unei convenții toate bunurile cumpărate în timpul căsătoriei sunt bunuri comune.
Ca excepție, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ, următoarele:
- bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
- bunurile de uz personal;
- bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
- drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
- bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
- indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;
- bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
- fructele bunurilor proprii.
Într-un proces de partaj, contribuţia la bunurile comune se stabileşte nu numai în functie de veniturile soţilor, ci şi în functie de munca prestată în gospodărie şi pentru creşterea copiilor.
Astfel, se ţine seama de orice alte imprejurări de natură să contribuie la determinarea corectă şi echitabilă a participării soţilor la patrimoniul comun.
Deși nu este obligatoriu sau neapărat necesar dacă divorțul este prin acord, este indicat să vă consultați cu un avocat specializat în dreptul familiei doar pentru a vă asigura că faceți lucrurile „corect” și nu există consecințe ulterioare negative, chiar dacă nu îl angajați să vă reprezinte pe tot parcursul procesului.
Da, conform legii, dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti. (art. 915 alin. 2 Codul Civil).
Prețul diferă de la avocat la avocat și de la oraș la oraș. Mai mult, prețul diferă și în funcție de complexitatea divorțului și experiența sau priceperea avocatului.
Da, prezența este obligatorie. Dacă vă aflați în străinătate sau într-o situație în care nu vă puteți înfățișa vă puteți prezenta prin avocat sau prin mandatar cu procură autentică.
Alte excepții de la prezența personală în fața instanței de divorț, când unul dintre soţi:
- execută o pedeapsă privativă de libertate,
- este împiedicat de o boală gravă,
- beneficiază de tutelă specială,
Conform legii, soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral. De asemenea, soții au îndatorirea de a locui împreună, dar pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat.
Un soţ nu are dreptul să cenzureze corespondenţa, relaţiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt soţ, iar hotărâriile ce privesc căsătoria se iau de comun acord.
Locuința familiei este locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii.
De precizat că oricare dintre soţi poate cere notarea în cartea funciară, în condiţiile legii, a unui imobil ca locuinţă a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului.
Locuința familiei presupune faptul că niciunul dintre soți (chiar dacă este proprietar exclusiv) nu poate dispune de drepturile asupra locuinţei familiei şi nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosinţa acesteia, fără consimţământul scris al celuilalt soţ.
Conform legii, divorţul poate avea loc, ca urmare a următoarelor motive:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei
Da, conform art. 388 Cod Civil, în cazul în care ai suferit vreun prejudiciu prin desfacerea căsătoriei poți solicta soțului vinovat despăgubirea ta.
În momentul în care viața, integritatea ta fizică sau psihică ori libertatea este pusă în pericol printr-un act de violență (fizică, psihologică, verbală, etc) din partea unui membru al familei (soț, fost soț, concubin, tutore, tată, fiu etc) atunci poți solicita emiterea unui ordin de protecție pe o durată maxim de 6 luni prin care să ceri mai multe măsuri de protecție.
În sensul legii privind ordinul de protecție, prin membru de familie se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Da, prin Legea 231 din 2018 au fost modificate dispozițiile Legii 18 din 1991 privind fondul funciar prin care s-a stabilit că persoanele în posesia cărora se află terenul aferent casei de locuit, anexelor gospodărești, curții și grădinii din jurul acestora, pot solicita emiterea unui tieeetlu de proprietate cu privire la acest teren. Noile dispoziții sunt prevăzute în art. 23 și art. 27 alin. (23) din Legea 18 din 1991 privind fondul funciar.
Prin ordinul de protecție se pot dispune următoarele:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență dintre cele prevăzute la art. 19;
e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor art. 5, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
f) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
g) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
i) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
j) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Poți solicita ordinul de protecție împotriva oricărui membru de familie, conform legii, astfel:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Alte întrebări?
Te așteptăm să ne contactezi, prin orice mijloc de comunicare, oricând, de oriunde.