Durată.

Ca și durată, în cazul în care debitorul nu contestă creanța prin întâmpinare, ordonanța de plată va fi emisă în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.

Nu intră în calculul termenului perioada necesară pentru comunicarea actelor de procedură și întârzierea cauzată de creditor, inclusiv ca urmare a modificării sau completării cererii.

Condiții.

Ca și condiții, este necesar să fie vorba despre o creanță constând într-o sumă de bani și să fie certă, lichidă and exigibilă. Certitudinea creanței presupune ca existența acesteia să reiasă din înscrisuri semnate de părți (facturi etc.) Lichiditatea are în vedere că obiectul creanței este determinat / stabilit, iar exigibilitatea are în vedere ca creanța să fie scadentă.

O altă condiție importantă este ca debitorul să fie somat, anterior introducerii cererii, printr-o somație trimisă prin executor judecătoresc sau poștă cu confirmare de primire și conținut declarat, să plătească debitul în termen de 15 zile.

Astfel că, la cerere trebuie să anexezi dovada somației prealabile și înscrisurile prin care dovedești creanța.

Contestarea creanței, probe.

În ceea ce privește probele, singurele probe acceptate sunt înscrisurile. Dacă, însă, apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe și acestea ar fi admisibile în procedura de drept comun, atunci cererea privind ordonanța de plată va fi respinsă.

Astfel, dacă debitorul contestă facturile și se apără spunând că este necesară o expertiză contabilă pentru a se determina exact cuantumul creanței, iar această expertiză ar fi admisibilă (este utilă și concludentă), atunci ordonanța creditorului va fi respinsă.

Logica este că procedura ordonanței de plată are în vedere să ajute creditorul să obțină rapid un titlu executoriu, însă doar pentru creanțe „simple” bazate pe înscrisuri care nu necesită un probatoriu complex (martor, expertize).

Mai este important de precizat că în ipoteza în care nu se depune întâmpinarea de către debitor cu 3 zile înainte de termenul de judecată, instanța poate considera acest lucru ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.

Important: Respingerea ordonanței de plată nu este sfârșitul. Întodeauna există posibilitatea de a urmări creanța pe calea dreptului comun, adică printr-o acțiune în pretenții taxabilă procentual (dpdv judiciar) și posibil mai puțin operativă.

Aspecte privind factura nesemnată.

Opinăm că și în cadrul ordonanței de plată ar fi posibilă recuperarea creanței în cazul în care lipsește un contract scris, însă cu condiția ca creditorul să aibă facturi nesemnate (sau chiar orice fel de alte înscrisuri nesemnate), dar folosite uzual în activitatea debitorului.

Punctăm că practica judiciară nu este uniformă, iar unele instanțe nu acceptă facturi nesemnate de către debitor pe argumentul că ordonanța de plată impune condiții mai riguroase față de procedura de drept comun.

Atât timp cât sunt îndeplinite condițiile legale privind înscrisurile nesemnate, considerăm că este legală admiterea ordonanței de plată pentru o creanță care are ca temei facturi nesemnate.

Totuși, în cazurile „gri”, este necesară o analiză cost-beneficiu. Pentru mai multe detalii vezi articolul despre valoarea probatorie a facturilor nesemnate.

Concluzii.

În final, punctăm că ordonanța este executorie chiar dacă este formulată cale de atac (cerere în anulare), fapt ce subliniază accentul pe care-l pune legiuitorul pe rapiditatea procedurii.

Deși procedura în sinea ei poate părea simplă, este recomandat să apelezi la un avocat, mai ales dacă cazul tău este unul „gri” / mai complex.